Pentru a-si renova casa, un japonez a facut o spartura intr-un perete. Casele japoneze au în mod normal un spațiu gol între pereții din lemn.
Cu surprindere a constatat că acolo se afla o șopârlă blocata din cauza unui cui bătut din afara, într-unul din picioarele sale.
I-a fost mila cand a vazut aceasta, dar în același timp a fost si curios, dandu-si seama ca cuiul a fost batut cu câțiva ani în urmă, când a fost construită casa.
Am stat la rand si probabil ca am muncit multe vieti pentru a ma bucura de oportunitatea de a fi pe Pamant in aceste vremuri.
Si am sa folosesc in mod intelept aceasta sansa:
- adica voi ramane centrat in inima, in lumina, in iubire, in intentii constructive, in bucurie si in speranta si am sa ma straduiesc sa transmit toate acestea si in jurul meu. Lucrez la ele in fiecare zi si o voi face si dupa 21 decembrie.
In mod sigur nu am venit aici ca sa proiectez temeri, frici si panica referitoare la schimbarea necesara evolutiei personale, globale si planetare. Ar inseamna sa ocup degeaba un loc pe Pamant.
Cu totii am accesat diferite forme de evolutie spirituala si cred ca este important sa manifestam in viata noastra de zi cu zi si IN FIECARE ZI aceasta intelepciune, cat putem noi de bine.
In aceste zile frumoase, sfinte, binecuvantate va trimit din toata inima multa iubire, lumina si speranta ca ne vom regasi in 2013 mai intelepti, mai luminosi si mai frumosi decat in 2012.“Lumina divina sa ne binecuvanteze aceste sarbatori de iarna”.
Bunica mea m-a invatat totul despre Craciun. Eram doar un copil. Tin minte cum am strabatut orasul pe bicicleta, impacientat, atunci cand sora mea cea mare a aruncat bomba: “Nu exista Mos Craciun! Asta e o prostie! Chiar si fraierii stiu asta!”.
Bunica mea nu era tipul sclifosit de persoana, niciodata nu a fost. Am fugit cat de repede am putut la ea, stiind ca ma pot astepta de la ea la un raspuns franc, verde in fata. Stiam ca intotdeauna imi va spune adevarul, chiar daca a-l inghiti ar fi mai dificil decat sa ii inghit unul din dropsurile cu scortisoara careia ei ii placeau asa de mult dar pe care eu le gaseam tare gretoase.
Scrisoarea lui GEOFFREY HOPPE pe luna februarie 2013
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Noi visam. Noi visam si ziua, si noaptea, si pe parcursul zilei. Visam sa scapam de lumea obisnuita a blocajelor in trafic, de slujbele aflate in impas si de facturi. Visam in somnul nostru sa ne eliberam de corpul fizic si de dimensiunea pamanteasca, pentru a explora cosmosul, doar pentru a ne intoarce la rasarit in vietile noastre umane. Visam de-a lungul zilei la toate lucrurile pe care dorim sa le facem in ziua urmatoare. Visam la mari realizari, sa scriem o carte sau sa compunem un cantec care sa miste inimile. Visam sa calatorim prin lume, sa intalnim zane in paduri, sa construim centre de vindecare sau sa cream o scoala pentru copii in noua energie. Noi visam.
Are 80 de ani si este din Canada - merge in fiecare an in statul Washington pentru festivalul international al zmeelor. Este surd, asa ca cei care vor sa arate ca spectacolul le merge la suflet, il aplauda cu miinile ridicate. Muzica este extraordinara si completeaza minunat zborul incredibil al zmeelor. Doua dintre ele le conduce cu miinile iar cel de-al treilea ii este legat de mijloc.
Aterizarea ultimului zmeu este absolut incredibila!
Un om, trecand pe o strada, a vazut in fata unei biserici un batran sarman, un cersetor, ce traia din milostenia credinciosilor. De batran, s-a apropiat o fetita care i-a intins cativa banuti. Impresionat de gestul ei, trecatorul a intrebat-o pe copila: