O iarbă firu-ntinde,
și pomul o umbrește,
Ce-aștepți din rodul verii?
Ce scoți din huma vremii?

De-a fi o taină oare,
o vorbă, și-o poveste,
Orice vis ne doare
cît timp departe este.

Dar ne trezim șagalnic,
un scop, un drum ne cheamă,
Luceafărul cel tainic,
pavează drum de-aramă.

Și zi, de zi ce trece,
Noi uităm cele rele,
sfîrșitului isterii -
ne temem de durere!

Păi unde ne ascundem?
De ce de viață fugi?
Noi soartei îi răspundem,
Singurătății - nu.

Dar vino dimineață,
cu soare și răcoare!
Cu-o cale-n noastră față,
ce se topește-n zare.

Pășim temeinic, sigur,
fiece pas - spre bine,
Orice drum ai alege,
acolo-ți Ea surîde.