SINDROMUL SALVATORULUI
"Lasă omul să se descurce și să dea cu capul. Altfel cum ar învăța?
Nu ajuta dacă nu ți s-a cerut. Este ca și cum ai intra în viața omului cu bocancii tăi.
A ajuta fără să ți se ceară înseamnă să presupui că acel om este neajutorat, și să "rezolvi"problemele vieții lui după criteriile vieții tale.
Și nu, aici nu este vorba despre oamenii căzuți pe stradă, așa cum mulți încearcă sa deturneze discuția la acest subiect. Aici vorbesc despre cei care nu au nicio problemă fizică.
Nu suntem identici, iar ceea ce pentru cineva este foarte bine, pentru altcineva e foarte rău.
A presupune că cineva este neajutorat este egoism pur, deoarece crezi, de fapt, că ajutorul tău este important și nu soluțiile sale.
Este ca si cum ai crede că doar cum și ce faci tu este bine, iar restul sunt ignoranți.
Nu ajuți un om făcându-i lecțiile.
Adevăratul ajutor este atunci când ești acolo când ți se cere.
Altfel, condiționezi. Iar asta nu e ajutor, ci ego pur sânge și vanitate. Orgoliul salvatorului.
Când ajuți fără să ți se ceară, tu ești, de fapt, cel care are nevoie să fie ajutat; tu suferi in interiorul tău, și proiectezi pe celălalt nevoile tale.
Problemele vieții apar pentru ca noi să ne dezvoltăm, să explorăm, să evoluăm. Când nu vedem soluțiile, înseamnă că mai trebuie să stăm acolo, să suferim, până ce vedem soluția.
Nu te împăuna lăudându-te cât de mult bine faci și cât ajuți.
Dacă doar asta te face fericit, ai o problemă.
Fii atent la tine, trăiește-ți viața, și ajută dacă ți se cere.
Restul sunt presupuneri inutile care îți consuma energia si viața.
"Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți ".
Cum poți spune că îi iubești pe toți ceilalți dacă pe tine te neglijezi?
Ți-ar place ca urmașii, copiii tăi să fie și să facă ca si tine?
Fii înțelept.
Nu presupune.
Iubește-te.
Evoluează.
Binețe, OM asumat!"
Edith Kadar
